Project Description
„COBORA UN CĂŢELUŞ DIN CER”
Nu există fiinţă pe lume care nu are vise. Nu doar oamenii, ci şi păpuşile visează, şi animalele, şi pomii…Uneori se întâmplă să ne pierdem visele, idealurile, dorinţele, iar fără ele viaţa nu are sens, totul se opreşte pe loc. Încetăm să visăm din cauza durerii, a suferinţei, a răului. Păpuşa nu mai visează de când s-a simţit părăsită, căţeluşul – de când a fost lovit cu piciorul, rădăcina copacului – de când s-a simţit abandonată la o margine de drum. Ştiţi ce trebuie să faceţi ca să visaţi frumos? Doar fapte bune. De exemplu, ajutaţi-i pe cei fără vise să şi le recapete. Sau răsădiţi o nucă. Din ea va creşte un falnic nuc, cu rădăcinile înfipte adânc în solul nostru, de roadele căruia ne vom bucura cu toţii. Cum credeţi, oare unde se visează cel mai frumos? Desigur, în poveşti! În ele se întâmplă cele mai neverosimile minuni. Dar cele mai interesante poveşti unde se găsesc? Da, acolo unde „locuiesc” păpuşile – în teatru. Aici, cine are o păpuşă dragă care-l duce-n viaţă şi-n poveste chiar de-aleargă, ştie unde-aleargă, ştie că-nainte mult mai este…