„ZANA CEA MICA”

Toată pădurea se teme de Tii-drăcie. Chiar şi Baba Cloanţa se teme, deşi îl ajută în rele. Doar tăietorul de lemne Goran le poate veni de hac. Uite că Baba Cloanţa vrea să întinerească şi, ajutată de Tii-drăcie, o preface pe Zâna cea Mică într-o bătrână urâtă, furându-i faţa şi băgând-o în peşteră. „Gorane, Gorane”… plânge zâna, dar, fără voi, copii, n-o poate salva…